Luni, 09 Noiembrie 2015, ora 07:50
Dupa un an de inerta expectativa, presedintele Iohannis a luat o decizie originala, spectaculoasa si, in acelasi timp, perfect demagogica: implicarea strazii in discutiile premergatoare formarii noului guvern.
O decizie care, fiindca nu poate sa duca la nimic, risca sa fie punctul de plecare al unei grave instabilitati.
Daca revendicarile strazii sunt de multe ori legitime, strada in sine - considerata ca o multime aleatorie si schimbatoare, careia nu i-a acordat nimeni vreun mandat - nu are nici o legitimitate. Strada este o forta contestatara, cu o capacitate relativ importanta de a desface, dar fara menirea de a face.
Guverne si chiar dictaturi pot fi rasturnate de strada, insa nu gasim in istorie niciun exemplu serios al strazii ajunse la putere si guvernand cu succes.
Electoratul, prin milioanele de alegatori care il compun, este singurul indreptatit sa-si trimita reprezentantii in fruntea tarii. Decizia lui poate fi criticata, se poate manifesta impotriva ei, dar strada - in cazul de fata 30-40.000 de persoane, chiar animate de cele mai bune intentii - nu poate intoarce pe dos vointa electoratului, pentru ca in momentul acela am iesit definitiv din ceea ce se numeste democratie reprezentativa.
Lucrurile devin inca si mai grave daca insusi seful statului e la originea acestei initiative.
O jumatate din problema Romaniei ultimului sfert de secol o reprezinta clasa ei politica, in sensul cel mai larg cuvantului - adica acele mii de obezi, incapabili, agramati, escroci, mincinosi care ocupa diverse functii la nivel national si local.
Cealalta jumatate a problemei, mult mai grava, e refuzul de a vedea ca acesti indivizi nu au venit de pe o planeta straina, ci sunt produsul societatii romanesti. Despre cati dintre ei s-a spus, cand isi incepeau mizerabila cariera: "E de-al nostru" (asa cum, de altfel, se spunea despre Ceausescu: "O fi el cum o fi, dar e bun roman.")?
Atata vreme cat societatea nu se va ingriji pe ea insasi, renuntand la fantasme si inchipuiri de maretie, atata vreme cat ea nu va trimite oameni normali in cercurile puterii, va fi singura vinovatade faptul ca o conduc doar idioti si pungasi.
Cand protesteaza la adresa acestora, societatea protesteaza fara sa-si dea seama fata de ea insasi.
Strada se revolta, pe buna dreptate, impotriva coruptiei. Dar in spatiul carpato-danubian coruptia e o racila veche de secole. Se fura pe vremea lui Tepes - caci, altminteri, n-ar fi avut nevoie de sinistrul supliciu de la care i se trage porecla -, se fura si se faceau potlogarii pe vremea lui Cuza, s-a continuat in regatul Romaniei, iar republica socialista s-a dovedit si ea incapabila sa stavileasca aceasta pornire.
Cati dintre purtatorii sloganului "Jos coruptia!" au avut bunici tarani care furau de la "colectiva"? Nu conteaza faptul ca regimul comunist ii adusese in sapa de lemn, conteaza solutia stramba pe care o gasisera, precedentul de masa pe care l-au creat.
Coruptia, in Romania, este o problema sociala. O explica in buna masura absenta la prea multi romani a spiritului civic, consecinta directa a lipsei de educatie.
Situatia actuala are radacini adanci, complicate, si nu o poate rezolva nici strada nesemnificativa numeric, nici dl Iohannis, ratacit in fruntea bucatelor printr-o agitatie pe Facebook.
O societate bolnava nu poate fi insanatosita cu lozinci scandate in piete. Tratamentul ar fi trebuit inceput acum 25 de ani. S-a preferat alegerea cu 85% a lui Ion Iliescu, "un presedinte pentru linistea noastra" - adica s-a preferat "sa fim lasati in pace". Formulele radicale de azi ar fi trebuit sa fie aplicate atunci, in loc sa fie inventati comunistii cumsecade si securistii buni.
Dl Iohannis a cerut strazii sa-i dea sfaturi. Dar, cum nu putea sa invite la Cotroceni 30.000 de persoane, a fost facuta o selectie. De catre cine? Nu stim.
In linii mari, strada a fost reprezentata de cantareti si GDS-isti. S-au intrebat oare consilierii prezidentiali care e reprezentativitatea acestor persoane? Sigur nu, pentru ca nu asta conta. Conta sa fie dat un semnal de "deschidere", sa fie creata o iluzie democratica.
O iluzie numai, pentru ca implicarea in jocul politic a strazii, supusa permanent riscului de a fi manipulata, nu are in sine nimic democratic. E doar premiza anarhiei. Isi da oare seama Presedintia de riscul enorm pe care si l-a luat? Caci, dupa ce a impins la demisie Guvernul pentru ca niste ticalosi au facut economii la ignifugarea unui club si dupa comedia care s-a jucat la Cotroceni, strazii nu-i va fi greu sa se convinga ca a luat in primire destinele tarii. Si atunci nu va mai da sfaturi, ci ordine.
Ceea ce s-a intimplat la clubul Colectiv a fost elementul declansator al protestelor actuale. Sa speram ca nu a fost, in acelasi timp, si o teribila anticipare a ceea ce s-ar putea intampla intr-o Romanie pe care ar conduce-o strada prin intermediul unui simulacru de presedinte.
P.S. E uimitor faptul ca, intre toate revendicarile care au fost formulate de-a lungul ultimelor zile, niciuna nu privea compozitia ciudatei echipe care il inconjoara pe presedinte. Sunt, totusi, unele prezențe la Cotroceni care nu dovedesc o adevarata voință de schimbare.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Dupa un an de inerta expectativa, presedintele Iohannis a luat o decizie originala, spectaculoasa si, in acelasi timp, perfect demagogica: implicarea strazii in discutiile premergatoare formarii noului guvern.
O decizie care, fiindca nu poate sa duca la nimic, risca sa fie punctul de plecare al unei grave instabilitati.
Daca revendicarile strazii sunt de multe ori legitime, strada in sine - considerata ca o multime aleatorie si schimbatoare, careia nu i-a acordat nimeni vreun mandat - nu are nici o legitimitate. Strada este o forta contestatara, cu o capacitate relativ importanta de a desface, dar fara menirea de a face.
Guverne si chiar dictaturi pot fi rasturnate de strada, insa nu gasim in istorie niciun exemplu serios al strazii ajunse la putere si guvernand cu succes.
Electoratul, prin milioanele de alegatori care il compun, este singurul indreptatit sa-si trimita reprezentantii in fruntea tarii. Decizia lui poate fi criticata, se poate manifesta impotriva ei, dar strada - in cazul de fata 30-40.000 de persoane, chiar animate de cele mai bune intentii - nu poate intoarce pe dos vointa electoratului, pentru ca in momentul acela am iesit definitiv din ceea ce se numeste democratie reprezentativa.
Lucrurile devin inca si mai grave daca insusi seful statului e la originea acestei initiative.
O jumatate din problema Romaniei ultimului sfert de secol o reprezinta clasa ei politica, in sensul cel mai larg cuvantului - adica acele mii de obezi, incapabili, agramati, escroci, mincinosi care ocupa diverse functii la nivel national si local.
Cealalta jumatate a problemei, mult mai grava, e refuzul de a vedea ca acesti indivizi nu au venit de pe o planeta straina, ci sunt produsul societatii romanesti. Despre cati dintre ei s-a spus, cand isi incepeau mizerabila cariera: "E de-al nostru" (asa cum, de altfel, se spunea despre Ceausescu: "O fi el cum o fi, dar e bun roman.")?
Atata vreme cat societatea nu se va ingriji pe ea insasi, renuntand la fantasme si inchipuiri de maretie, atata vreme cat ea nu va trimite oameni normali in cercurile puterii, va fi singura vinovatade faptul ca o conduc doar idioti si pungasi.
Cand protesteaza la adresa acestora, societatea protesteaza fara sa-si dea seama fata de ea insasi.
Strada se revolta, pe buna dreptate, impotriva coruptiei. Dar in spatiul carpato-danubian coruptia e o racila veche de secole. Se fura pe vremea lui Tepes - caci, altminteri, n-ar fi avut nevoie de sinistrul supliciu de la care i se trage porecla -, se fura si se faceau potlogarii pe vremea lui Cuza, s-a continuat in regatul Romaniei, iar republica socialista s-a dovedit si ea incapabila sa stavileasca aceasta pornire.
Cati dintre purtatorii sloganului "Jos coruptia!" au avut bunici tarani care furau de la "colectiva"? Nu conteaza faptul ca regimul comunist ii adusese in sapa de lemn, conteaza solutia stramba pe care o gasisera, precedentul de masa pe care l-au creat.
Coruptia, in Romania, este o problema sociala. O explica in buna masura absenta la prea multi romani a spiritului civic, consecinta directa a lipsei de educatie.
Situatia actuala are radacini adanci, complicate, si nu o poate rezolva nici strada nesemnificativa numeric, nici dl Iohannis, ratacit in fruntea bucatelor printr-o agitatie pe Facebook.
O societate bolnava nu poate fi insanatosita cu lozinci scandate in piete. Tratamentul ar fi trebuit inceput acum 25 de ani. S-a preferat alegerea cu 85% a lui Ion Iliescu, "un presedinte pentru linistea noastra" - adica s-a preferat "sa fim lasati in pace". Formulele radicale de azi ar fi trebuit sa fie aplicate atunci, in loc sa fie inventati comunistii cumsecade si securistii buni.
Dl Iohannis a cerut strazii sa-i dea sfaturi. Dar, cum nu putea sa invite la Cotroceni 30.000 de persoane, a fost facuta o selectie. De catre cine? Nu stim.
In linii mari, strada a fost reprezentata de cantareti si GDS-isti. S-au intrebat oare consilierii prezidentiali care e reprezentativitatea acestor persoane? Sigur nu, pentru ca nu asta conta. Conta sa fie dat un semnal de "deschidere", sa fie creata o iluzie democratica.
O iluzie numai, pentru ca implicarea in jocul politic a strazii, supusa permanent riscului de a fi manipulata, nu are in sine nimic democratic. E doar premiza anarhiei. Isi da oare seama Presedintia de riscul enorm pe care si l-a luat? Caci, dupa ce a impins la demisie Guvernul pentru ca niste ticalosi au facut economii la ignifugarea unui club si dupa comedia care s-a jucat la Cotroceni, strazii nu-i va fi greu sa se convinga ca a luat in primire destinele tarii. Si atunci nu va mai da sfaturi, ci ordine.
Ceea ce s-a intimplat la clubul Colectiv a fost elementul declansator al protestelor actuale. Sa speram ca nu a fost, in acelasi timp, si o teribila anticipare a ceea ce s-ar putea intampla intr-o Romanie pe care ar conduce-o strada prin intermediul unui simulacru de presedinte.
P.S. E uimitor faptul ca, intre toate revendicarile care au fost formulate de-a lungul ultimelor zile, niciuna nu privea compozitia ciudatei echipe care il inconjoara pe presedinte. Sunt, totusi, unele prezențe la Cotroceni care nu dovedesc o adevarata voință de schimbare.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Commentaires