Nota Redacției Textul e plin de greșeli de tipar. Il redăm ca atare fiindcă este vorba de un subiect de actualitate din iarna lui 2024 și până acum, aprilie 2026.
Dimensiunea constitutionala a delictelor de presa
Jump to:
Incompatibilitatea ìntre dreptul libertätii de exprimare si incriminarea insultei si calomniei
Abstract
The influence of the liberty of the press does not affect political opinions alone, but extends to all the opinions of men and modifies customs as well as laws. We shall attempt to determine the degree of influence that the incrimination of slander and insult have exercised upon the right of freedom of opinion and expression in Romania and to point out the direction which it has been given to the relation between dignity and freedom of speech by The Romanian Constitutional Court.
Keywords
freedom of opinion, freedom of expression, incrimination of press offences, slander, insult, constitutional justice, human dignity
Introducere
Justifia constitutionalä este considerata o dimensiune imanente a statului de drept sau chiar cea mai importantä consecintä a statului de drept, Ìn cadrul cäreia controlul de constitufionalitate "se valorizeazä ca principiu structural"1. Supremazia normelor constitutional si existera controlumi constiUrCionalitafii actelor normative, realizat de o autoritate jurisdictionalä, au ça efect constitutionalizarea dreptului. Constitutionalizarea legii "nu înseamna altceva decât cerinfa de legalitate a legii, Ìn sensul ca !egea sä se adopte eu respectarea normelor constitutional, atât în spiritul, cât si în litera lor2.
Decizia CurÇii Constitutional nr. 62 din 18 ianuarie 20073, prin care au fost declárate neconstitutionale dispozrÇiile de abrogare ale normelor de incriminare a principalelor delicie realizabile prin presa - insulta si calomnia - a readus Ín discute în mediile jurnalistice, politice si juridice un conflict clasic între doua libertati: libertatea de exprimare si demnitate, Ínteleasa ca element al vietii private, întrucât Constituya nu Stabileste mijloacele juridice care sä asigure ocrotirea adecvatä, eficientä si efectiva a acestor valori, controversa nu vizeazä atât existera unei optici diferite Ìn legatura cu valoarea relatiilor sociale privitoare la apärarea demnitätii umane si a drepturilor fundamentale ale omului, la libertatea de exprimare, la viata intima, privata si familiala, la onoare sau la propria-i imagine, cat aprecierea diferita a mijloacelor potrivite pentru apärarea acestor valori si asigurarea exercitärii efective a acestor drepturi si libertäti.
Examinand constituflonalitatea abrogarli art. 205, art. 206 si 207 C. pen.1 prin prisma reglementärilor libertätü de exprimare în dreptul intern si european, instanta de contencios constitutional concluzioneazä cä nu exista nici o incompatibilitate între principiul libertätü de exprimare sj incriminarea insulte! sj calomnie! care sä impunä dezincriminarea acestor infracçiuni.
1. Considérentele deciziei C urti i si Contraargumente
Curtea motiveazä necesitatea declarärii neconstitutionale a normelor care dezincriminau insulta si calomnia cu argumentul existence!, în lipsa acestor mijloace penale de ocrotire a demnitatii, a unui inadmisibil vid de reglementare, centrar dispozi^iilor constitutional. Adäugand la obiectul juridic special al infractiunilor de insulta si calomnie, pe langa notiunilepreväzute exprès de textul de lege -onoare si reputale -si notiunea de demnitate (opinie, de altfel, larg raspândita în doctrina penala), Curtea încearca o concretizare, din punct de vedere juridic, a demnitatii. Demnitatea capata astfel un aspect concret, définit si limitât, de aceeasi natura cu onoarea si reputala, continui ce ar trebui protejat de o maniera generala prin mijloace de drept penal. Subiectul activ al infractiunilor este necircumstantiat, iar savârsirea lor se poate produce direct prin viu grai, prin texte publícate în presa scrisä sau prin mijloacele de comunicare audio-vizuale, însa indiferent de modul Ìn care sunt comise si de calitatea persoanelor care le comit, faptele care formeazä continutul acestor infractiuni lezeazä grav personal itatea umana, demnitatea, onoarea si reputala celor astfel agresati. în opinia CurCii, valorile mentionate, ocrotite de Codul pénal, au statut constitutional2, iar înlaturarea mijloacelor dreptului penal ca instrumente de descurajare a sävarsirii acestor fapte ar conduce Ia reacia de facto a celor ofensati si la conflicte permanente, de natura sä facä imposibilä convietuirea socialä care presupune respect fata de fiecare membru al colectivitätü si pretuirea în justä mäsurä a reputerei fiecäruia. Se motiveazä, de asemenea, cä recurgerea Ia procesul civil, întemeiata pe dispozitiile 998 C. civ3 care reglementeazä räspunderea patrimonialä pentru prejudiciile produse prin fapte ilicite, nu constituie o protege jurídica adecvatä, deoarece dezonoarea este prin natura sa ireparabilä, iar demnitatea umana nu poate fi evaluate în bani si nici compensata prin foloase materiale.
Dupä aproape 20 de ani de démocratie postdecembrista, decizia Cur^ii Constinr. 62 din 18 octombrie 2007 a stârnit reactii dure din partea presei, ridicând o serie de problème fundamentale privind raporturile dintre libertatea de exprimare si demnitatea persoanei. Analizând esenta argumentare! CurÇii, constatäm ça este inadmisibil ça instala constitutional sä confère prioritate demnitätü ca suprema farà sä o raporteze la celelalte valori supreme din art. i alin. (3) din Constitute1. Observäm o inversare a raporturilor fi resti dintre libertatea de expri mare, care este regula, si limitele acesteia, care constituie excepta, în conditile în care continutul demnitätü nu poate fi déterminât a priori. Curtea ignora dificultätüle de aparare în cazul infractiunilor de insulta si calomnie savârsite prin presa, sustinând mod eronat ça delictele de presa ar trebui incriminate obligatoriu si ignorând astfel jurisprudent pertinentä în materie a Curali Europene a Drepturilor Omului. Invocând art. 30 alin. (8) din Constituée, care dispune, în teza finale, ça "delictele de presa se stabilesc prin lege", Curtea deduce ça legiuitorul nu ar putea elimina din legislate aceste delicte, confundând astfel sensul dispozi^iei amintite, de determinare a competenti exclusive a legiuitorului de a stabili delictele de presa, cu obligalegiuitorului de a le réglementa exprés prin faptul de a oferi o protege pénala acestor valori.2
1.1 Raportui dintre demnitatea omuiui ?/ libertatea de exprimare
în mod cu totul inadmisibil, Curtea utilizeazä în mod exclusiv valoarea suprema a demnitatü în vederea limitarli libertätü de exprimare. Este cel putin surprizäimportanza particularä acordatä demnitätü, ca element al vietii private, în detrimentul celorlalte valori supreme, precum drepturile si libertätile cetätenilor, libera dezvoltare a personalitätü, dreptatea sau pluralismul politic, desi Constituya nu Stabileste o ierarhie a acestora. în acest plan al valorilor supreme, preponderen^ acordatä demnitätü poate duce Ia desconsiderarea altora Ia fei de importante si, implicit, a conceptului de dreptate care impune existera unui echilibru, a unui liant tóate aceste valori supreme, iar reactivarea normelor penale abrogate poate constituí o vätämare a drepturilor si cetätenilor în sensul de valori supreme. Este de neconceput libera dezvoltare a personalitätü umane în lipsa garantärii libertätü de exprimare si de comunicare a opiniilor sj informatiilor.
Se observa o tendinea de definire generala, globalä a demnitätü, conferindui-se un con1;i n ut mai putin conjunctural, si mai muli dominât de o viziune individualista, ca punct de plecare în argumentarea necesitätü de protese penala a acestei sociale. Sintagmele folosite de Curte - "respectul fata de fiecare membru al colectivitätü", "pacea sodala", "evitarea conflictelor permanente" - contureazä de o maniera generala continutul conceptului de demnitate, transformându-?, astfel acesta nu mai este o valoare suprema, un obiectiv costitutional în funche de care sunt interpretate tóate celelalte drepturi fundamentale, ci devine un concept juridic cu un continui precis, ba chiar, am putea spurie, un "drept la demnitate"1 necésar a fi protejat prin mijloacele drastice ale dreptului penal. Aceastä viziune personaia a judecätorului ar putea legitima implicit soluta limitärii oricärui drept fundamental în cazul unui conflict între demnitate, astfei înteleasa, si dreptul respectiv.
Evident cä o astfei de viziune nu rezultä din textul Constituée!, care nu impune nici un fel de ierarhie, nici la nivelul valorilor supreme p re vä z u te de art. i alin. (3), nici la nivelul drepturilor fundamentale. Justificarea neconstitutionalitätü normelor de abrogare prin referire exclusiva la demnitate ca valoare suprema, asa cum o face Curtea Ìn decizia analizatä, pare astfel cel putin curioasä.
1.2. Limitarea libertafii de exprimare. Contrôlai de proporfionalitate.
Dreptul fundamental ce include demnitatea, onoarea si reputala persoanei este consacrât în art. 26 din Constitute, însa instala nu invoca în mod direct acest drept ca limitare a libertätü de exprimare, ci face trimitere direct la art. 30 si la limitele preväzute de acesta2. Astfel, posibilul conflict între douä libertäti teoretic égale se transforma automat într-un raport ierarhic între un principiu general, libertatea de exprimare, proclamât de art. 30 alin (1), si o excepte de la acest principiu, o limitare, preväzutä de art. 30 alin (6). Ca orice excepte de la régula, aceastä limitare nu poate avea loc ori de cète ori libertatea de exprimare duce la atingerea libertätü, onoarei, vietii particulare a persoanei sau a dreptului acesteia la propria imagine, ci numai eu respectarea regulilor generale impuse de art. 53 din Constituée3, în primul rend eu respectarea regulii proporÇionalitatii. Evident ça pot exista derogäri de la principiul libertätü de exprimare, acesta nefiind un drept absolut, însa aceste derogäri trebuie sä fie de strictä interpretare si aplicare, în caz centrar excepta convertindu-se în regula. Daca nú s-ar realiza un control de proporÇionalitate impus de art 53, principiul libertarii de exprimare ar fi golitde continui, acesta fund limitatori de cate ori ar exista formal o atingere adusa vreuneia dintre valorile menzionate la art. 30 alin. (6). Acest control de proporCionlitate ar fi eu atât mai necesar Ìn cazurile când limitarea prevede sanctiuni drastice, asa cum sunt cele de natura penala.
Or, Ìn considérentele deciziei analízate, Curtea nu face nici o referire la acest mecanism de regiare a relatiei dintre dreptul fundamental si exceptué de la acesta. Se limiteazä doar sä afirme cä protesa demnitätü este una dintre limitele preväzute de Constitute Ia libertatea de exprimare si, ca atare, orice norma legala, chiar penala, care tinde sä apere aceastä valoare este constitutional si poate limita libertatea de exprimare.
în acestä acceptiune, libertatea de exprimare devine un drept golit de conflnut, susceptibil sä fie limitât în nenumärate cazuri, întrucâtart. 30 prevede, formai, o multitudine de limitäri. într-o alta ordine de idei, desi instala de contencios constitutional face trimitere la art. 10 alin. (2) din Convenga Europeanä a Drepturilor Omului1, interpreteazä acest text într-o maniera originala, convertind simpla prevedere din textul Convenne! a faptului cä libertatea de exprimare poate fi limitata pentru protesa "reputale! sau drepturilor allora" Ìntr-o justificare suficientä pentru aplicarea oricärei mäsuri limitative. Or, Curtea Europeanä reafirma principiul liberei expriman si importanza acestuia Ìntr-o societate democratica ori de cate ori se aflä Ìn prezen^a unei pretinse limitari a acestui drept, fäcand totodatä posibilä aplicarea regulii proporCionalitätü.
Farà Ìndoiala, interpretarea Convenni de catre Curtea Europeanä a Drepturilor Omului este obligatorie pentru tóate instarcele interne, deci implicit pentru Curtea Constitutional, iar ignorarea referin^elor CurCii si neaplicarea regulii proporCionalitätü Ìntr-un domeniu atât de délicat cum este limitarea prin norme de drept penai a libertätü de exprimare creeazä premisele aparrÇiei pe viitor a unor cazuri de Ìncalcare a Convenne!. Dovadä Ìn acest sens o constituie numeroasele condamnäri recente ale statului román existente în jurisprudence CEDO, tocmai pentru existera unor incompatibilitäti similare celei dintre principiul libertätü de expri mare sj incriminarea insulte! si calomnie!.
2. Specificul infracfiunilor de insulta si calomnie prin presa
în mod eronat, Curtea, interpretând dispozrçiile art. 30 alin. (8), potrivit cäruia "delictele de presa se stabilesc prin lege", trage concluzia cä stabilirea delictelor de presa ar constituí o norma constitutional si cä pedepsirea lor ar fi obligatorie, ceea ce face imposibilä eliminarea lor din Constitute. Aceastä interpretare este în mod vädit gresitä, fund ruptä din contextul general al art. 30 care, fund o norma represiva (întrucât se refera la limitarea unui drept fundamental) trebuie interpretata în sens strict si în mod sistematic. Or, conform ultimei reguli de interpretare menzionata, sensul alin. (8) este acela cä eventualele delicte de presa nu pot fi stabilité decât prin lege, nu prin act normativ infralegislativ, tocmai pentru a proteja mai bine libertatea de exprimare împotriva tendin^elor autoritäre ale puterii executive sau judecätoresti, iar nu pentru a limita aceastä libértate.
Plecând de Ia ipoteza cä delictele de presa arfi menite sä pedepseascä excesele exprimärii prin mass media în general, apreciem cä referirea pe care o face Curtea Constitutional Ia textul de lege evocai mai sus vizeaza exprès nu libertatea de exprimare în general, ci libertatea presei. Un ait argument în sprijinul interpretärii eronate a art. 30 alin (8) este si acela al inexistence! unei legi a presei, care sä sanctioneze exprès delictele de presa.
Este necesar, de asemenea, a fi sublimata o trasatura esentala a acestor norme de incriminare: art. 205-207 C. pen. sunt mai restrictive deoarece pot determina Ìncalcarea dreptului la libera exprimare nu numai prin faptul cä atrag räspunderea penala, ci si prin faptul cä apärarea ziaristilor acuzafl de sävarsirea infractiunii de insulta sau calomnie este foarte dificilä. Dificultatea apärärii în materie face ca nórmele respective sä constituie o puternicä limitare a libertätü presei. De altfel, condamnärile României de pana acum de catre Curtea Europeanä a Drepturilor Omului pentru violarea art. 10 din Convence prívese în principal libertatea presei.
Specificul activitätü presei determina ca faptele impútate în cazul acestor infractiuni sä poatä fi foarte usor dovedite de partea vätämatä,_prin simpla depunere a articolului incriminât sau a ínregistrarii emisiunii respective, în principiu, în mäsura în care era doveditä existence elementelor constitutive ale infractiunii si nu exista nici una dintre cauzele preväzute de lege pentru Ìnlaturarea räspunderii penale, inculpatul nú se putea apara decât fäcand proba veritätü celor afirmate sau imputate, înconditiileart. 207C pen., careconstituieo "cauzä deînlaturarea infractiunii". Este cu atât mai difícil de realizat o aparare în cazul acestor infractiuni eu cât este dominantä régula ça sarcina probei este "rästurnatä" în aceste cauze, inculpatul fiind cel care - în lipsa beneficiului prezum^iei de nevinovätie - are obligaba de a-si demonstra nevinovätia facând proba veritätü. Având în vedere ça proba ventaci nu era admisa decât în conditi particulare, pentru apärarea unui interés legitim, era dificilä construirea unei apäräri eficiente de cätre inculpât în condole în care probarea unor astfej de infractiuni nu punea problème deosebite, mai aies când era vorba de presa, în consecintä, existera normelor penale menzionate, dublatä de prevederea unor pedepse eu închisoarea pentru infracflunea de calomnie, era de natura sä aducä o limitare puternicä libertätü de exprimare, existând posibilitatea ca ea sä fie transformata din principiu în excepte.
Exista si alte elemente care îngreuneaza si fac chiar imposibilä utilizarea acestui mijloc de aparare care ÎI constituie proba veritatii1· în primul rând, mai ales în cazul presei, este difícil pentru jurnalist sä stabileascä veridicitatea absoluta a informatiilor care ìi pan/in, el neputând fi absolut sigur de de adevärul lor, chiar în condii;! i le verificärii lor din mai multe surse. în plus, în conditi ile de existence a mijloacelor de informare de azi, când circulaba informatiei este extrem de rapida si valoarea ei depinde de rapiditatea cu care este adusa la cunostinta publicului, de multe ori nu exista timpul necesar pentru ca jurnalistul sä realizeze verifican detállate înainte de publicare. Cum art. 207 C pen. impune inculpatului ca de fiecare data sä dovedeascä în mod indubitabil ca cele afirmate sau imputate sunt adevärate, proba veritatii devenea o adeväratä probatio diabolica.
în concluzie, consideran cä o soluté a problemei ar putea consta Ìntr-o interpretare mai supla a acestei norme penale de cätre instacele de judecatä atunci când este vorba de mijloacele de informare în masä, datoritä conditilor specifice de activitate a acestora si rolului lor Ìntr-o societate democratica. Din aceastä perspectiva ar trebui considerata ca suficientä dovedirea de cätre inculpât a faptului cä, la data publicärii, tóate indiciile de care dispunea, potrivit deontologie! profesionale, conduceau la concluzia cä faptele afirmate erau adevärate.
Din perspectiva metodelor generale de interpretare a dreptului, o astfel de interpretare este nu numai necesarä, dar si posibilä, mai ales cä libertatea de exprimare presupune nu numai comunicarea unorfapte, a unor informati!, ci si formularea unoropinii, a unorjudecäfl de valoare. Pentru acestea din urrna, este inaplicabiIa proba veritatii, întrucât nu poti demonstra judiciar adevärul unei opinii, ci numai adevärul unei fapte afirmate2.
Unul dintre arguméntele Curti în favoarea neconstitutionalitätü normelor de abrogare este acela cä incriminan asemänätoare, chiar mai severe, se întâlnesc si în alte tari europene. Esteadeväratcä, spreexemplu, în Franta, insulta si calomnia sunt preväzute ca infractiuni Ìntr-o lege a presei din 1881, iar mijlocul de aparare este tot proba veritätü. însa jurisprudente liberala a instantelor franceze, în considerarea rolului fundamental pe care ÎI are libertatea de exprimare, a créât si un mijloc alternativ de aparare pentru ziarist, bazat pe buna-credintä a acestuia. Aceastä doctrina a bunei-credinte este în întregime o creale a judecätorului, în lipsa unui alt mijloc de aparare în afarä de proba veritätü care sä fie continui de nórmele penale referitoare la insulta si calomnie.
în Romania însa, nu au fost create astfel de mijloace alternative de aparare, aça încât reincriminarea insultei ci calomniei, în conditiile restrictive aie art. 205-207 C. pen., ar putea genera alte violari ale dreptului la libera exprimare1.
1 loan Le?, Justifia constitutionals (Bucureçti: Lumina Lex, 1995), 95.
2 loan Muraru, Elena Simina Tänäsescu, Drept constitutional çiinstitutii politice, vo\. Il (ßucuresti: All Beck, 2003), 67.
3 Obiectul excep^iei de neconstitutionalitateîl constitute dispozitile art. I pet. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea sj completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi, publícala Tn Monitorul Oficial al Romanie!, Partea I, nr.6oi din 12 iulie 2006, avànd urmätorul cuprins "Articolele 205, 206, 207 si 236' se abroga".
1 Dispozitiile abrogate nu pot fi repuse în vigoare prin declararea neconstitutionalä a normei de abrogare a acestor dispoziti, farà ca Parlamento! sau Guvernul, dupa caz, sä adopte o nouä reglementare care sä vizeze domeniul respectiv. în acelasj sens s-a pronun^at récent înalta Curte de Casale ci Justifie în Decizia nr. 8 din 18 octombrie 2010 ca urmare a admiterii recursului în interesul legii promovat eu privire la consecin^ele Deciziei CCR nr. 62/2007 de Procurorul General al României.
2 Având în vedere importanza deosebitä a valorilor ocrotite prin dispozi^iile art. 205, art. 206 si art. 207 C. pen., Curtea Constitutional constata ça abrogarea acestor texte si dezincriminarea, pe aceastä cale, a infractiunilor de insulta ci calomnie contravine prevederilor art. ? alin. (3) din Constituya României.
3 Dispozitiile art. 998-999 din Codul civil prezintä cadrul general al räspunderii civile pentru daune materiale ci morale. Potrivit art. 998 C. civ "orice faptä a omului care cauzeazä altuia un prejudiciu obliga pe acela din a cärui greceasä s-a ocazionat, a-l repara". Nereglementarea explicita a räspunderii civile si a sanctiunilor de aceastä natura, aplicabile Ìn cazul faptelor de insulta ?i calomnie nu înseamna vid legislativ.
1 Art. i alin. (3) din Constituya Romàniei: "Romania este un stat de drept, democratic si social, în care libertatea omului, drepturile si libertarie cetätenilor, libera dezvoltare a person alitât i i umane, dreptatea si pluralismul politic reprezintà valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului román si idealurile Revoluti din Decembrie 1989 si sunt garántate".
2 Politica statului poate avea diferite imperative si prioritati, în diferite perioade de timp, determinate de frecven^a, gravitatea si consécrele anumitor fapte anti sociale, în raport cu acestea, legiuitorul Stabileste mijloacele juridice prin care se poate realiza protesa diferitelor relatii sociale, inclusiv aprecierea gradului de pericol social al anumitor fapte, care trebuie combàtute prin aplicarea unor sanctiuni penale.
1 Dan Claudiu Dànisor, Sebastian Ràdule^u, "Competenza Curali Constitutional. Insulta. Calomnia. Controlul normelor de abrogare...", Curlerul Judlclar, Nr. 3/2007, (Bucuresti: All Beck, 2007), 14.
2 Articolul 30, alin. (1) prevede ca "Libertatea de exprimare a gàndurilor, opiniilor sau a credin^elor si libertatea creaZiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare Ìn public, sunt inviolabile"; alin. (2) "Cenzura de orice fel este interzisà", alin. (3) "Libertatea presei implica ?i libertatea de a Ìnfiin^a publica^ii"; alin. (4) "Nici o publicare nu poate fi suprímala".
3 Articolul 53 din Constituye dispune cä: O) "ExerciZiul unor drepturi sau al unor libertà^ poate fi restràns numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apàrarea securitaZii nazionale, a ordinii, a sanatari ori a moralei publiée, a drepturilor si a libertàZilor cetaZenilor, desfàsurarea instrucZiei penale, prevenirea consecinZelor unor calamità^ naturale..." (2) Restràngerea poate fi dispusà numai daca este necesarà într-o societate democratica. Mäsura tebuiesäfieprapo/t/ona/ä (subl.n.) cu situala carea déterminât -o...".
1 http://www.coe.ro/documente/Monitor%20lnf (2003)% 203% 2oroumain.pdf.
1 "Daca proba ventaci a fost admisa ?i faptuitorul a réunit sä dovedeascä cä cele afírmate sau imputate corespund realitätii, fapta pe care a savàrsit-o nu constituie infractiune" (Octavian Loghin, Tudorel loader, Drept penal román. Partea spedala (Bucuresti:$ansa, 2001), 248.
2 Curtea Europeanä a Drepturilor Omului face în mod constant aceastä distinse. De exemplu, în hotärarea din 8 iulie 1986 pronuncia în cauza Lingens c. Austriei, Curtea statueazä: "Trebuie distins cu grijä Íntre fapte si judecati de valoare. Daca materialitatea primelor se poate dovedi, cele din urmä nu se preteazä Ia o demonstrare a exactitätü lor (...)".
1 Danícor, Radule^u, Curíerul judiciar, 21.
BIBLIOGRAFIE
DANlSOR, Dan Claudiu, RADULETU, Sebastian, "Competenza Curçii Constitu^ionale. Insulta. Calomnia. Controlul normelor de abrogare...", în Curíerul Judidar, Nr. 3/2007, Bucuresti: Editura C.H. Beck, 2007.
LEC, loan. Justifia constitutional, Bucuresti: Editura Lumina Lex, 1995.
LOGHIN, Octavian, TOADER, Tudorel, Drept penal román. Partea spedala, Bucuresti: Editura Cansa, 2001.
MURARU, loan, TÄNÄSESCU, Elena Simina, Drepf constitucional s/ instituai politice, vol. II, Bucuresti:, Editura All Beck, 2003.
http://www.cdep. ro/pl s/di c/síte. page?! d =339
http://www. eoe. ro/
* DAN DRUGA
["Petre Andrei" University of lasi]
LARISA DEMETER
["Petre Andrei" University of lasi]
Larisa Demeter - Lect. Univ. drd., Ìn cadmi Universitátii "Petre Andrei" din lasi, Facultatea de Drept.
Dan Drugâ - Lect. Univ. drd. în cadrul Universitátii "Petre Andrei" din lasi, Facultatea de Drept.
Copyright Fundatia Societatea Civilia (Civil Society Foundation) Jan 2011
Résumé
The influence of the liberty of the press does not affect political opinions alone, but extends to all the opinions of men and modifies customs as well as laws. We shall attempt to determine the degree of influence that the incrimination of slander and insult have exercised upon the right of freedom of opinion and expression in Romania and to point out the direction which it has been given to the relation between dignity and freedom of speech by The Romanian Constitutional Court. [PUBLICATION ABSTRACT]
Détails
- Obtenir le lien
- X
- Autres applications
- Obtenir le lien
- X
- Autres applications
Commentaires