În România a fost reinstalată cenzura după o scurtă perioadă de libertate a opiniei. E mai puțin centralizată decât înainte de decembrie 1989, dar nu mai puțin eficientă. Se exercită ceva mai discret, dar nu lasă urme fiindcă este o combinație între interese de clan, de partid, de capital și, aparent, chiar și de comunitate. De comunități, de minorități ostile, care sunt sprjinite uneori de forțe politice și de instituții de stat externe, care acționează prin agenți, agenți de influență, creatori de opinie, adică propagandiști. Deși interzisă prin Constituție. Reproduc aici articolele care se referă la aceste aspecte.
Art. 29 – Libertatea conștiinței
(1) Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea
credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o forma. Nimeni nu
poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credința
religioasa, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conștiinței este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere si se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii.
(4) In relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de învrăjbire religioasa.
(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de
sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistentei religioase in
armata, in spitale, in penitenciare, în azile si în orfelinate.
(6) Părintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor
convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine.
Art. 30 – Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a
credințelor si libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin
scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in
public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implica si libertatea de a înființa publicații.
(4) Nici o publicație nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligația de a face publica sursa finanțării.
(6)
Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.
(7)
Sunt interzise de lege defăimarea țării si a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă,
incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență
publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8)
Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la
cunoștința publică revine editorului sau realizatorului, autorului,
organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de
multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile
legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.
Cu aceste două articole, orice acțiune de tipul celei lansate, în cazul de mai jos, de Alexandru Florian ar trebui declarată anticonstituțională, deci ilegală. Legile la care se referă acuzatorul, ca și ordonanțele de urgență prea multe, imprecise juridic și redundante prin care guvernele de după 1989 conduc România, răspunzând unor presiuni interne/externe de diverse naturi și surse, nu sunt mai puțin anticonstituționale. Presa este însă supusă unui control indirect, prin finanțatorii săi actuali, care nu mai sunt decât în aparență cetățeni români, devreme ce proprietarii sunt trusturi de presă internațională, care reprezintă interesele acționarilor și nu pe cele alt cetățenilor României.
Tema
cărții și publicisticii lui Vasile Zărnescu este de domeniul dezbaterii
științifice. Dezbaterea se poate realiza în presă, tezele sale pot fi
respinse argumentat sau admise de alte condeie și fără nici o
intervenție penală. Alexandru Florian, precum nici judecătorii
implicați în acest proces, nu au nici o competență specială în acest
domeniu.
În numele Constituției României publicăm
autoapărarea/apelul lui Vasile Zărnescu. Publicarea nu implică acordul
nostru privind diversele formulări și afirmații ale autorului, dl Vasile
Zărnescu, ci doar hotărârea noastră fermă de a respinge orice cenzură
aplicată în România. O facem și în calitate de ziarist, redactor care a fost victimă a cenzurii, de autor al unei cărți bazate pe documente, despre Ideologie și cenzură în comunismul real.
Alexandru Florian nu are nici măcar mandatul comunității sale pentru a se erija în acuzator, nu este deputat, nu este lider spiritual, nu este ales de nimeni dintre cetățenii de etnie evreiască din România ca să le reprezinte interesele, pe care nu Alexandru Florian le-a definit. E un funcționar al statului România, stat care finanțează, dintr-o perspectivă politică greșit motivată, un institut care are ca sarcină centrală cercetarea istoriei uneia din minoritățile minoritare din România, un funcționar care abuzează de funcția sa pentru a bloca/cenzura libertatea exprimării, analiza istorică și sociologică într-un caz particular.
Dan Culcer, ziarist
Commentaires