Antonia Constantinescu, vice-preşedinta Asociaţiei Jurnalistilor Români - Vest s-a stins din viata la Paris, sîmbata 24 iulie 1999, dupa o lunga si cumplita suferinţa. Ea a fost vreme de 16 ani, de la înfiintare, sufletul ”Luptei”, cea mai importanta publicatie de informatie a exilului democratic românesc, initiata, finantata şi condusa de Mihai Korne.
Antonia Constantinescu a obinut azilul politic în Franta în 1981, unde s-a angajat politic în exilul activ. Şi-a început cariera de ziarista în exil în redactia BIRE (Buletinul de informare a românilor din exil), publicatie longeviva înfiintata în 1948 şi realizata pîna prin 1985 de RenÈ ThÈo, ziarist român din vechea generatie.
La Lupta Antonia Constantinescu a început sa colaboreze şi apoi sa lucreze efectiv prin 1982. Inainte de 1989 Lupta se difuza clandestin în România, adresata în plicuri cu expeditor anonim unor persoane fizice şi unor institutii, Bibliotecii Academiei din Bucureşti dar şi Comitetului central al PCR. Mihai Korne şi Antonia Constantinescu au facut din Lupta cea mai bine redactata publicaţie româneasca de exil, scrisa într-un stil modern şi alert, cea mai putin dependenta de veşnicele batalii de partid in care se uzau alte publicaţii similare. Modesta, Antonia ne ceruse de mai multe ori sa accpetam demisia sa din funcţia de vice-preşedinta a asociaţiei noastre, în care a fost aleasa în unanimitate, fiindca nu ar avea timpul necesar pentru a se dedica acestei activitaţi asociative. I-am spus de fiecare data ca ceea ce face la Lupta este lucrul ei cel mai important şi ca dind spaţiu publicistic uneori membrilor asociaţiei contribuie la menţinerea în activitate a unor condeie care nu ar avea unde sa publice altfel sau chiar sa creeze vocaţii în rîndurile tinerilor sau mai puţin tinerilor exilaţi români.
Pe de alta parte, prin paginile Luptei eram noi toti informati în mod sintetic de ceea ce se întîmpla în România şi aceasta legatura cu actualitatea româneasca pe care ne-o ofera tuturor cu darnicie este contributia ei cea mai importanta la activitatea asociatiei. Atunci cînd, din motive de sanatate, Antonia Constantinescu a întrerupt o vreme aparitia Luptei, am simtit cu totii lipsa acestui instrument de lucru şi acestei surse de informatie. Reaparitia Luptei cu o periodicitate redusa a fost însa semnul ca Antonia se lupta pentru a nu ne lasa singuri în mijlocul acestui lumi mari, pentru a nu-l lasa singur pe sotul ei, poetul Danil Boc.
Realizînd aproape pîna în ultima clipa a vietii sale publicatia cu care s-a identificat, Antonia Constantinescu a dat exemplul devotamentului ei pentru democratie, pentru cauza româneasca, şi pilda unei forte morale de care doar cei aleşi stiu sa dea dovada.
Ne înclinam cu totii in fata umbrei ei mititele, în fata existentei sale tensionate şi implicate cu inteligenta, spre care am privit totdeauna cu admiratie şi recunostiinta. Sit tibi terra levis, Antonia.
Dan Culcer
Commentaires